Dragă mamă, eu nu voiam să te pierd

04/08/2018by catalin

Aflată la a treia ediție, BlueCAMP, tabăra copiilor care au pierdut pe cineva drag și au nevoie de terapie specializată, ne-a pus anul acesta în fața unor situații uluitoare prin duritatea lor. Ne-au scos din încurcătură chiar copiii. Ne-au luat de mână și ne-au purtat printr-o lume de iubire, de înțelegere și de joacă.

Lucas si Jasmine au rămas fără tată, care a pierdut anul trecut bătălia cruntă cu cancerul. La rândul lor, Andrei, Lucia, Iris, Seba si Luca, Mădă, Vlad, Gabi, Mirel și Larisa, Alex și Rox și mulți alți copii au trecut, odată cu suferințele celor foarte apropiați lor, prin momente de agonie, oricât s-au străduit cei din jur să filtreze pentru ei suferința. Au știut tot timpul, au simțit când ai lor trăiau durerea. Au fost obligați să descopere căi de a merge înainte, de a accepta că s-a întâmplat și că nu au putut face ei nimic ca să schimbe deznodământul. Nimeni nu a putut.
Toți acești copii, care nu se întâlniseră niciodată, s-au cunoscut anul acesta în tabăra BlueCAMP, destinată copiilor care au pierdut pe cineva drag. Mamă, tată, frate, soră, bunică, bunic, uneori mai mulți membri ai familiei apropiate în același timp. Au nevoie ca de aer de sprijin și de terapie specializată, au nevoie să fie înțeleși, ascultați, să își facă prieteni, să alerge, să se joace, să descopere că au pe cineva alături.
Copiii au scris pe bilețelele lor, la finalul sesiunilor de terapie, ce e în sufletele lor:
Dragă mamă, să știi că e greu fără tine, eu nu voiam să te pierd și vreau să știi că te iubesc
Dragă mama, vreau să îți mulțumesc pentru clipele minunate petrecute împreună și îți mulțumesc că mă ajuți în continuare”
”Totul este bine… să nu-ți faci griji! Știu că mă veghezi de sus, că acolo la tine e frumos și nu te vom uita”
”Îmi doresc și eu să fi avut mamă și îmi mai doresc ca și ceilalți să fi avut”

Despre pierdere și cum mergi înainte
În cele două serii de BlueCAMP de anul acesta am cunoscut 37 de copii minunați, speriați, închiși, chinuiți uneori chiar de un sentiment de vinovăție izvorât, spun specialiștii, din neputință. Și din senzația că dacă ai fi fost mai cuminte și mai ascultător poate că mama sau tata, fratele sau sora ta ar fi fost încă în viață. Acesta este și elementul comun al copiilor care vin în tabăra BlueCAMP: pierderea. Toți au pierdut pe cineva foarte foarte drag.
Sebastian, în vârstă de 17 ani, l-a pierdut pe fratele lui Dragoș, o minunăție de băiat generos și pistruiat care a venit în MagiCAMP încă din 2014. Dragoș era băiatul retras, căruia cancerul îi furase o mână și care nu știa ce a rămas din el. Încerca să se ascundă sub bluze cu mânecă lungă și urmărea totul dintr-un colț. După doar câteva zile, râdea cu gura până la urechi și participa primul la toate activitățile. Câteva luni mai târziu, strângea el ce bănuți putea pentru copiii care nu au posibilități. Făcuse un borcănel-pușculiță. ”Nu știu ce i-ați făcut lui Dragoș dar s-a schimbat foarte tare! Merge la școală mult mai bucuros și nu mai poartă mereu proteza!”, ne-a spus mama lui Dragoș și a lui Sebi după săptămâna din 2014. În 2015, Dragoș nu a putut veni în tabără. Era în Italia, la tratament. A reușit în 2016. În 2017, din nou internare și operații. Din primăvara lui 2018, Dragoș nu mai e cu noi. L-am cunoscut acum, însă, pe Sebi, imaginea vie a fratelui său. Sebastian a venit în BlueCAMP împreună cu fratele lui, al lor, mai mic, Luca.
”A fost prima dată când am ajuns în MagiCAMP, desi știam atâtea de la Dragoș, și nu m-am simțit nicăieri mai bine ca acolo. Mi-a plăcut foarte mult și de toți voluntarii, sunt prieteni de nota 10! Abia aștept să mă fac și eu voluntar”, ne-a spus Sebi.

Ce le place copiilor în BlueCAMP ne spun chiar ei:
”Mi-a plăcut panoul de cățărat, pentru că am reușit să-mi înving frica!”
”Îmi place pentru că am făcut lucruri pe care nu credeam vreodată că le voi face în viața asta, tiroliana, parcul de aventură, călăritul!”
Eu sunt fericit că am mers acum în parcul de aventură pentru că nu cred că voi mai ajunge vreodată într-unul, eu nu plec niciodată de la mine din sat”. Iar încântarea din parcul de aventură ne-o confirmă și echipa de escaladă care ne stă alături tot anul. ”Cățăratul și învingerea spaimei că nu poți face așa ceva asta sunt lucruri fantastice pentru copii, pasiunea și bucuria lor pare deseori o chestiune de viață și de moarte, ca și cum totul este pus acolo”, ne-a spus Silviu, coordonatorul echipei.

Puțin trecut despre Blue
BlueCAMP a pornit în 2016, după incendiul din Colectiv, când 16 copii în doliu, unii afectați direct de acea nenorocire, intrau pe porțile taberei. 32 de copii au venit în 2017 și 37 anul acesta. Tot atâtea personalități distincte, tot atâtea istorii personale. Spre deosebire de modul în care se întâmplă lucrurile în taberele MagiCAMP, distracția în BlueCAMP este atent calibrată de sesiuni de terapie gândite de o echipă puternică și experimentată de terapeuți, formată din Anda Păcurar, Irina Calotă, George Chiriacescu și Otilia Mihai.
”Acestor copii le oferim o oază, un loc sigur și ancore, pe lângă distracție la greu. Pierderea părintelui, bunicii sau a fratelui le schimbă viața. Nu doar că pierd pe cineva care-i iubea dar pierd suportul familiei pentru că fiecare adult suferă și se izolează. Uneori, pierd toată familia și ajung în centre de plasament. Își pierd prietenii și le e foarte greu să mai relaționeze firesc, pentru că mulți îi etichetează, îi jignesc, îi agresează. În MagiCAMP și în sesiunile cu terapeuții, ei își descoperă sau își amintesc plăcerile lor, puterile lor, află că și ceilalți sunt în aceeași suferință și că adulții se pot purta normal, încurajator. Aici au ocazia să-și exprime trăirile fără a fi judecați sau temperați. E o experiență care îi transformă și le dă aripi, schimbându-i în același timp și pe voluntarii adulți care rămân uimiți de forța creatoare a copiilor, de curajul lor, de empatia lor. Când o fată cu sindrom Down a vorbit despre pierderea mamei sale, un băiat a lăcrimat impresionat de suferința ei spunând că el credea că lui îi e greu și are probleme. Acest băiat și-a pierdut mama cu doar câteva luni în urmă”, a spus, după o săptămână ticsită de strări și emoții uneori abia stăpânite, echipa de terapie.
Fetița cu sindrom Down le-a mai oferit voluntarilor și copiilor un moment pe care nimeni nu îl va uita mult timp. Înainte de masa de prânz, Roxana Mădălina a dorit să țină un discurs în sala de mese. A mulțumit pentru mâncarea delicioasă, pentru sfaturi, pentru căldura pe care o simțea în jur și a spus, în emoțiile tuturor, că le mulțumește că au ales să îi fie prieteni și că îi iubește foarte mult. ”O să vă port în suflet și nu o să vă uit niciodată. Chiar dacă mi-am pierdut mama, voi sunteți familia mea. Și vreau să vă rog ceva: să fiți puternici și să vă iubiți așa cum sunteți”.
Tăcere. Și apoi aplauze.

Proiectul BlueCAMP a fost anul acesta sprijinit de Fundația pentru Comunitate și MOL România prin programul ”MOL pentru sănătatea copiilor”. Le mulțumim din suflet pentru că ne-au acordat încrederea lor. 37 de copii sunt acum un pic mai liniștiți și mai împăcați cu ceea ce s-a întâmplat. E imposibil să înțelegi de ce cancerul o smulge pe mama ta de lângă tine când tu ai doar 9 ani și ea 37, de ce fratele incredibil de isteț și de bun și de amuzant pierde lupta cu cancerul la 8, la 12 sau la 14 ani, după ani îngrozitori de tratamente și operații, de ce un accident stupid de mașină îți seceră în doar câteva secunde două surori, tatăl, un unchi și mătușa sau de ce tatăl i-a făcut atât de mult rău mamei încât dispariția acesteia, urmată de a lui, vine aproape ca o ușurare. Cu ce rămâi după BlueCAMP sunt prietenii și oamenii pe care i-ai cunoscut când aveai cel mai mult nevoie de ei.
Mulțumim tuturor celor care fac acest proiect posibil.

catalin